miercuri, 21 decembrie 2011

Despre ideologie

Etimologia notiunii de ideologie provine de la cuvantul grecesc "eidos"="imagine" si "logos"="stiinta, disciplina, invatatura despre idei". Termenul modern de ideologie apartine lui Destutt de Tracy care l-a creat si l-a pus in circulatia literaturii politice. In ziua de azi cuvantul este definit ca fiind totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă sau totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ori stiință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor.[1]
            De-a lungul vremii, ideologiei  i s-au dat o multitudine de acceptiuni. In mod frecvent, termenul de doctrina politica este utilizat pentru a defini ideologia asa cum se reflecta ea în programele partidelor politice, context în care sensul esential este acela de ansamblu de idei, optiuni valorice, aspiratii, idealuri, articulate pe baza unor principii unificatoare, implicând si caile, masurile prin care acestea pot fi transpuse în realitate.
            Multi cercetatori au fost si sunt inca tentati sa defineasca intr-un sens restrans, cu conotatii peiorative notiunea de ideologie, dandu-i sensul de "cunoastere falsa", "iluzii" sau de "falsa constiinta". Se pare ca aceasta abordare isi are originile in spusele lui Napoleon care dupa ce a obtinut puterea a imputat celor preocupati de ideologie faptul ca vor sa reformeze lumea prin  tot felul de idei care nu au un fond pragmatic nu se pot concretiza in practica.
Eugen Stratiu[2] face o scurta trecere in revista ceea ce a insemnat acest termen de-a lungul vremii prin prisma mai multor personalitati:
  1. Destut de Tracy: studiu obiectiv al originii ideilor;
  2. Karl Marx: ideea care contribuie la  camuflarea  contradicţiilor sociale ; non- ştiinţă; falsă conştiinţă (altăuri de Engels ) ;  iluzii;
  3. Engels: ceva superficial, neempiric;
  4. Antonio Gramsci: discurs cu tenta idealista, în general apartinând intelectualilor menit să ascundă desuetudinea lor ; conştiintă colectivă de clasa conectată;
  5. Luis Althusser : ideologia defineşte gândurile oamenilor, în societate apărând ca şi ,, aparatul ideologic de stat”: biserici, şcoli şi sindicate ; prin intermediul ideologiei omul îşi traieşte relaţia cu realitatea;
Ideologia difera de teorie sau doctrina dar sunt termeni care  nu se exclud. De exemplu, o serie de teorii s-au transformat în ideologii, de-a lungul timpurilor, cazul cel mai elocvent fiind cel al liberalismului, mai cu seama al celui clasic.  Totusi teoria presupune o demonstratie care sa se sprijina pe date concrete, adica o abordare obiectiva, in timp ce ideologia este o abordare din perspectiva unei anumite optiuni. La randul sau, doctrina se diferentiaza de ideologie printr-un specific mai restrans, vorbim de obicei de doctrina politica in timp ce ideologia nu este doar politica. Cuvântul  doctrina deriva din latinescul "doctrina", care înseamna "învatatura". Doctrinele politice, caracterizând un sistem închegat de conceptii si principii prin care se exprima o anumita orientare, un anumit curent de gândire politica, au un caracter istoric si exprima, apara si promoveaza interesele si aspiratiile anumitor categorii si grupuri sociale.[3]
Forta pe care o poate capata o ideologie a captat-o Sartori in definitia pe care o da acestui termen:  ,, un sistem de idei şi idealuri transformate în credinţe”[4]. Ceea ce inseamna ca desi o ideologie poate porni de la niste simple idei, aceste idei capata puterea necesara pentru a se transforma in credinte, in acest  fel ele nu mai necesita o demonstratie ca in cazul teoriilor. Sartori evidentiaza faptul că aceste idei care compun ideologia devin  obiect de cult si nu de reflecţie. Ele nu mai sunt puse la indoiala de cei care imbratiseaza o anumita ideologie, ci sunt crezute ca atare.


[1] Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

[2]  Străuţiu, Eugen, Ideologii si  partide  politice, Sibiu,  Editura Universităţii Lucian Blaga, 2007, pag 6
[3] M. Borta, Istoria  ideilor si doctrinelor politice, Editura "V. Pârvan", Bacau, 2002, p. 7
[4] Sartori, Giovanni, Teoria democratiei reinterpretata, Editura Polirom 1999, pag 448

luni, 19 decembrie 2011

Comportamentul votantului

George Gallup este primul care sustine necesitatea chestionarii directe a publicului si posibilitatea studierii pe grupuri representative. In anul 1932 revista “The Literary Digest” a prezis cu o eroare mai mica de 1% rezultatul alegerilor din 1932 ceea ce a facut ca atentia publica sa fie atrasa catre sondajele de opinie. In Romania se poate vorbi despre cercetari electorale doar dupa anii 1990. Prin aceste cercetari nu se urmareste doar estimarea castigatorilor de la alegeri ci si aflarea caracteristicilor principale ale alegatorilor, a comportamentului si tipologiei acestora.
Factorii cei mai adesea luati in considerare in analiza comportamentului votantilor sunt:
-declasarea sociala: nu exista o legatura directa intre categoriile socio-profesionale si comportamentul lor la vot
-predispozitia catre schimbarea atasamentului politic: electoratul este dispus sa devina sustinatorul oricarui partid fara sa fie un sustinator consistent
-efectul de val electoral: intre preferintele nationale si cele locale pot exista contradictii semnificative de aceea este importanta urmarirea tendintelor dominante
-electoratul volatil: exista o predispozitie a electoratului de a se concentra pe obtinerea solutiilor pentru rezolvarea problemelor imediate in defavoarea unor programe sau a unei viziuni politice de timp mai indelungat.

R.K.Merton distinge cinci tipologii fundamentale ale comportamentului votantilor:
-tipul inovator reformist este tipul omportamental care “isi doreste o modificare a valorilor sociale dominante, chiar daca acestea implica modificari ale normelor, si este caracterizat de o intensitate ridicata a atitudinilor politice, dublata de o stabilitate a acestora in timp. Acest electorat reprezinta categoria de alegatori capabili sa adopte comportamente contradictorii, in sensul sustinerii unor actori politici aflati pe pozitii relative opuse.”[1]
-tipul revolutionarului extremist, se refera la electoratul care isi doreste o schimbare dramatica a societatii politice prin orice mijloc, fiind caracterizat printr-o intensitate foarte puternica a optiunilor politice.
-tipul traditionalist conservator este cel  care accepta cu greu schimarile de orice fel, cel pentru care schimbarea reprezinta o solutie incerta fata de stabilitatea data de continuitatea ordinii socio-politice deja existente. Acest tip comportamental formeaza nucleul dur al sustinerii de care se bucura un anumit actor politic, fiind caracterizat printr-o actiune politica constanta.
-tipul flegmatic sau sceptic este tipul comportamental care genereaza asa-zisul electorat volatil, actionand conform celebrei “spirale a tacerii” dupa principiul votului asociat cu votul majoritatii. Desi mimeaza o anumita detasare fata de societatea politica, incercand sa abia un comportament neutru este predispus intim pentru o schimbare a valorilor dar isi inhiba aceasta dorinta in favoarea actionarii conform optiunilor politice majoritare.
-tipul dezertorului, sau al dezavantajului politic, produce asa-numitul absenteism la vot, este tipul de comportament care nu are afinitati si procupari politice sau care alege in mod deliberat sa nu si le exprime prin vot. Motivul cel mai des invocat de cei care au un astfel de comportament este cel al dezamagirii fata de intreaga clasa politica, sau al lipsei unei optiuni politice care sa ii satisfaca, megand excluderea politicului in toate dimensiunile lui.


[1] Teodorescu, Bogdan, Cea mai buna dintre lumile posibile, Bucuresti, Editura comunicare.ro, 2005,p.121

vineri, 25 noiembrie 2011

Sistemul electoral

In ultima perioada reforma sistemului electoral a devenit o buna tema de dezbatere media. Subiecte precum organizarea alegerilor intr-un singur tur, comasarea alegerilor, reducerea numarului de parlamentari, renuntarea la parlamentul bicameral in favoarea celui unicameral, reforma administrative-teritoriala s.a sunt din ce in ce mai frecvente. De aceea pentru o mai buna intelegere a acestor teme consider ca este necesara o definire exacta a scrutinului electoral si o scurta prezentare a celor mai importante sisteme electorale din ziua de azi.
            Parte a sistemului electoral, scrutinul, este o modalitate prin care alegatorii desemneaza autoritatile reprezentative. El poate fi de mai multe tipuri:majoritar uninominal, majoritar de lista, proportional sau mixt.
            Scrutinul majoritar uninominal este modalitatea prin care este ales candidatul care a obtinut cele mai multe voturi. Alegerile se organizeaza pentru un singur loc, iar alegatorii trebuie sa voteze un singur candidat. Acest tip de scrutiny este folosit pentru alegerea Camerei Comunelor a Marii Britanii si presupune circumscriptii egale ca locuitori.
Scrutinul majoritar de lista (plurinominal) presupune ca alegarotii sa voteze o lista de candidate propusa de un anumit partid, iar cei aflati pe lista castigatoare vor lua toate mandatele pentru care s-au organizat alegeri. Este evident ca in acest caz partidul joaca rolul cel mai important si nu fiecare individ (personalitate) in parte.
Deosebit de importanta este si organizarea alegerilor intr-un singur tur de scrutin sau in doua. Scrutinul cu un singur tur este folosit in Marea Britanie, iar in Romania s-a adoptat anul acesta si pentru alegerea primarilor. El presupune atribuirea imediata a mandatului candidatului care a obtinut majoritatea legala.
Sistemul majoritar cu doua tururi de scrutin este specific francez. Daca nici un candidat nu a reusit sa obtina majoritatea absoluta din primul tur, atunci se mai organizeaza un tur in care candidatul ales este cel care obtine o majoritate relative sau simpla. Al doilea tur poate fi inchis, cand sunt admisi doar primii doi clasati sau deschis pentru mai multi candidate trecuti de primul tur.

Avantajele scrutinului majoritar

Simplitatea, posibilitatea unei mai bune cunoasteri a candidatilor de catre electorat, mai ales in cazul scrutinului uninominal, diminuarea influentei unui grup restrans (partid/conducerea partidului)  asupra desemnarii unui individ care trebuie sa reprezinte interesele unei majoritati (electorat). Alte avantaje mai sunt: crearea unei majoritati parlamentare si reducerea fragmentarii politice, la doua partide relevante.

Dezavantajele scrutinului majoritar

Pentru ca intotdeauna exista si un revers al medaliei, dupa parearea mea cel mai grav de pana acum este acela ca prin votul uninominal s-au ales intr-adevar personalitati, dar din cele mai diverse, care de multe ori nu au nicio legatura cu politica, nu isi cunosc responsabilitatile, stiu cel mult sa faca raiting la televizor. In cazul alegerii candidatilor dintr-un singur tur de scrutin, cu exceptia avantajelor de tipul simplitatii, al economiei de timp si de resure, nu vad decat dezavantaje. Consider ca dezavantajeaza partidele mici sau nou infiintate care nu mai au cum sa se afime. Reprezentativitatea condidatului ales este si ea pusa la indoiala. Daca un candidat este desemnat castigator cu doar 30% restul de 70% din electorat nu este reprezentat. Dar daca se organizeaza doua tururi, acestia se pot reorienta catre candidatul cel mai apropiat de optiunile lor.
Scrutinul proportional presupune atribuirea fiecarui partid, mare sau mic, sau fiecarei aliante, a unui numar de mandate proportional cu forta sa. Acesta se desfasoara pe baza unor liste propuse de partide si presupune existent unor praguri electorale. Scrutinul proportional functioneaza dupa diferite sisteme sau metode de repartizare a mandatelor ceea ce poate duce la dezavantaje precum necesitatea efectuarii mai multor calculi si la posibilitatea intampinarii unor contestatii. Totusi exista si avantaje importante precum echitatea, caracterul programmatic si existent pragurilor electorale.
O ultima categorie a scrutinelor electorale este scrutinul electoral mixt. Sistemele electorale mixte rezulta din combinarea sistemului majoritar cu reprezentare proportional, potrivit unor tehnici nu prea numeroase ca numar. In Germania se foloseste pentru alegerea Bundestagului varianta scrutinului mixt echilibrat sau scrutinul buletinului dublu, conform caruia printr-un bulletin se desemneaza un deputat prin scrutiny majoritar uninominal cu un singur tur, iar cu celalalt se pronunta pentru un partid (o lista de candiadati) prin reprezentare proportional in cadrul unui land.







Bibliografie:
Iancu, Gheorghe, Glavan, Gheorghe, “Sistemul electoral”, Bucuresti, Editura AllBeck, 2005

marți, 22 noiembrie 2011

Despre imagine


Cuvantul imagine este definit in Dictionarul explicativ al limbii romane ca: 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri. 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață, a unui tablou din natură etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. ♦ Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).
Totusi conceptual de imagine este si o parte a conceptului de identitate. Sa luam ca exemplu identitatea personala. Identitatea personala (engl. Self-identity, self-concept, personal identity) este totalul percetiilor si cunostintelor despre sine ale unei persoane. Parti importante ale identitatii personale sunt imaginea de sine, respectul de sine si constiinta de sine.
“Imaginea de sine este imaginea mentala pe care un individ o are despre sine in legatura cu trasaturile lui obiective (inaltime, greutate, sex, culoarea parului,timbrul vocii, coeficient de inteligenta, capacitate de gestionare a emotiei etc. sau cu imaginea pe care si-a format-o despre sine prin interactiune sociala (un foarte bun sportive, cel mai rapid alergator, om cu simtul umorului, impulsive etc.) si in urma internalizarii unor caracteristici facute de cei cu care  a interactionat (un foarte bun orator, o persoana cu un scris foarte frumos, o persoana de incredere, o persoana de obicei putin luata in seama de colegi etc.)”[1]
In politica, de exemplu, stilul discursiv al emiţătorului îl ajută pe acesta să îşi creeze o anumită imagine în faţa auditoriului. Raoul G. Prardet  identificã patru mituri fundamentale în lucrarea sa Mituri şi mitologii politice, de care poate dispune orice discurs politic. Existã o mare capacitate mobilizatoare a mitului, nãscut dintr-o realitate politicã fracturalã: produs al realitãţii sociale şi producãtor de realitate socialã.[2] Mitul Salvatorului este unul dintre principalele mituri de care politicienii incearca sa isi lege imaginea. Actorul politic nu uită să se înfăţişeze pe sine ca singura soluţie pentru eradicarea unei plăgi a societăţii, jucând astfel rolul salvatorului. R. Gitardet  R.G. Schwarzenberg afirmã cã în cazul acesta "simplitatea nu mai este doar deliberatã, ea devine ostentativã". Mulţimile sunt astfel motivate, obligate chiar sã se identifice cu el.
In concluzie, imaginea pe care o are o persoana despre sine sau imaginea pe care ceilalti o au despre respectiva persoana este o componenta primordiala in formarea identitatii personale si pentru obtinerea autoritatii si puterii pe care un individ si-o doreste.




Bibliografie:
  • Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  • Vasilescu, Andra, Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Prin labirintul culturilor, Iaşi, Editura Polirom, 2007



[1] Serbanescu, Andra, “Cum gandesc si cum vorbesc ceilalti. Prin labirintul culturilor” Iasi, Editura Polirom, 2007, p. 162
[2] Apud Ruxandra Rascanu, Psihologie şi comunicare,http://ebooks.unibuc.ro/psihologie/rascanu/7.htm

luni, 27 iunie 2011

Despre moartea lui Michael Jackson


Legătura creată între media, societate și fiecare individ în parte a constituit foarte des subiectul de analiză al multor cercetări în domeniu. Printre  cele mai cunoscute abordări se află paradigma efectelor, funcțională și critică-culturală a mass media. Aceasta din urmă examinează concepte precum ideologia, cultura, structura socială și modul în care acestea sunt legate de rolul pe care îl are mass media în societate. Abordarea critică-culturală își are rădăcinile în filosofia marxistă, care evidențiază diferențele de clasă drept cauză a conflictelor dintr-o societate. Începuturile modelului critic-cultural își are originile în analizele cercetătorilor Școlii de la Frankfurt.

 În perioada 1930-1940, Școala de la Frankfurt era formată dintr-un grup de intelectuali, adepți ai ideilor analitice ale lui Karl Marx. Membrii Școlii de la Frankfurt au extins analiza marxistă asupra vieții culturale a societății insistând pe faptul că în viziunea lor așa cum marile companii controlează producția de marfuri, alte companii controlează producerea de bunuri culturale. Însă acest punct de vedere s-a lovit de numeroase critici severe.

Totuși, în anii 1950-1960, abordarea critică-culturală a renăscut în Marea Britanie.”Cercetătorii de la Centrul pentru Studii Culturale Contemporane al Universității Birmingham au observat că membrii clasei muncitoare din Anglia foloseau produsele culturii de masă pentru a-și defini propriile identități, prin felul în care se îmbrăcau, prin muzica pe care o ascultau, prin coafură etc. Publicul nu părea să fie manipulat de mass media, așa cum afirmase Școala de la Frankfurt, ci relația era mult mai complicată. Publicul lua produsele culturii de masă, le redefinea semnificațiile și își crea noi definiții pentru propria imagine.[1]

În anii 1970-1980 abordarea critică-culturală se dezvoltă în Statele Unite ale Americii ca urmare a mișcării feministe din acea perioadă. Pornind de la ideile lui Marx, feministele susțineau că inegalitatea socială este determinată de dominația bărbaților asupra femeilor.

Cu toate acestea nu  toți analiștii critici-culturali au mers pe ideea dominației și a relațiilor de putere. James Carey susținea că „ cercetătorii ar trebui să studieze modul în care comunicarea creează, menține sau modifică o cultură. El afirma că un punct de plecare valoros ar fi să considerăm comunicarea un ritual ”[2]

Conceptul de ritual este folosit în mai multe discipline cu sensuri ușor diferite. De aceea o serie numeroasă de lucrări au fost dedicate definirii acestui concept. De exemplu, după  Rappaport ritualul trebuie să întrunească concomitent mai multe caracteristici: aspect formal(comportament punctual, repetitiv, stereotip) invariație, pre-codare(ordinea actelor este stabilită înainte de îndeplinirea lor) performare și caracter non-instrumental. Sociologul american Eric Rothenbuhler consideră că: “ritual is the voluntary performance of appropriately patterned behavior to symbolically effect or participate in the serious life ” (Rothenbuhler 1998:27).

Ritul reprezintă “o activitate socială stilizată, repetitivă, care, prin folosirea simbolurilor, exprimă şi defineşte relaţiile sociale” (C. Lane, p. 11); “model formalizat al acţiunilor simbolice, cu scopul de a organiza sau controla relaţiile ierarhice dintre diferitele nivele ale unei structuri” (T.S. Turner, transf, p. 62). “orice acţiune sau serii de acţiuni, cu caracter non-instinctiv şi predictibil, care nu pot fi justificate prin explicaţii raţionale bazate pe relaţia mijloace - scopuri” (E. Leach, 1972, p. 521); “o acţiune în conformitate cu usajele colective, a cărei eficacitate este, cel puţin în parte, de ordin extra-empiric” (J.Cazneuve, 1989 XX, p. 64);





 În volumul Mass media, mit și ritual: o perspectivă antropologică, Mihai Coman susține că pentru facilitarea înțelegerii acestui concept este utilă împărțirea manifestărilor rituale în două clase: ritualuri publice (cele plasate la nivel macro-social) și ritualuri  de grup (cele plasate la nivel micro-social). În prima categorie pot intra cercetări referitoare la reflectarea în presă a unor ceremonii publice foarte importante sau la tratarea în regim ceremonial a unor evenimente de anvergură. Cea de-a doua categorie se referă la studiile referitoare la comportamente considerate rituale: obișnuințele de consum, rutinele de producție ș.a.m.d.

Cercetarea modului de reflectare în presă a marilor ceremonii publice a adus la nașterea unui nou concept intitulat media events. Sintagme care fac referire la același concept sunt sintagmele: media rituals, press rituals, media performances, television rituals, media festivals.

Sintagma media events a fost propusă pentru prima dată de Elihu Katz și Daniel Dayan în lucrarea „ Media Events: The Live Broadcasting of History ” apărută în 1992. Ei pornesc de la observația că în mass media extistă doua feluri de știri. Cele referitoare la situații de rutină și cele referitoare la evenimente perturbatoare cu un mare impact social. “ Prin atribuirea statutului de media event unui evenimnet, acesta este scos din sistemul știrilor și plasat într-un registru fictional. Rezultatul  este un text care neutralizează opoziția dintre ficțiune și știri”[3]

Pentru publicul larg transformarea unui eveniment intr-un media event reprezintă totodată și posibilitatea ca acesta să se transforme într-un public activ. Maniera de receptare a știrilor referitoare la un astfel de subiect este diferită de maniera de receptare a celorlalete știri. Oamenii folosesc evenimentul ca pe o oportunitate de socializare de aceea se strâng împreună  și comentează subiectul o perioadă mai îndelungată de timp. Acesta a fost și cazul morții mega-starului american Michael Jackson. În doar câteva momente vestea morții “regelui” a făcut înconjurul lumii, programul emisiunilor televizate a fost dat peste cap, ziarele au editat noi printuri. Moartea suspect și neașteptată, secretomania cu privire la ceremonialul funeral, lipsa testamentului au fost numai câteva din elementele care au constituit titlurile zielei. Se poate spune că în astfel de situații televiziunea își desfășoară activitatea conform unei legi a compensației încercând pe cât posibil să îi ofere publicului din fața micilor ecrane o experiență similară cu cea a participanților direct la eveniment.

Dayan și Katz împart eveminentele-ceremonii în două categorii: evenimente restorative (nunți regale, comemorările, alte ritualuri politice) și evenimentele transformative care propun o schimbare socială radicală și pregătesc publicul pentru a le accepta și sprijini.

Un media event se distinge prin prezentarea faptelor într-un mod diferit în raport cu formele, genurile și formatele de rutină, este editat prin tehnici cumulative, diferite de cele uzuale și este programat în poziții ieșite din comun - în raport cu structura obișnuită a programelor. "Jurnalul național" a făcut o editie specială în noaptea aflării veștii, începând cu ora 02:00. Antena 3 a prezentat și ea știrea în cadrul Observatorului de la ora 1:00.

Pentru ca publicul să se simtă cât mai aproape de miezul evenimentelor televiziunile recurg la o serie de artificii tehnice: mutarea accentului de la dimensiunea verbal a evenimentului la cea vizuală, folosirea unui ton afectiv în prezentarea faptelor și a stărilor participanților, utilizarea mai multor coduri pentru acoperirea și semnificarea faptelor. Schimbarea tonului jurnalistic este una dintre cele mai uzuale tehnici, evenimentul este prezentat în mod ceremonios și subiectiv.

“Michael Jackson a murit. Primul artist de culoare al carui videoclip a fost difuzat la MTV, cel care a primit cele mai multe premii in timpul vietii, cel care a avut cele mai multe melodii pe primul loc in topuri, cel mai bine platit om din lume pentru o reclama, artistul cu cei mai multi spectatori la un concert...”(Qmagazine)

“Ştirea morţii lui Jackson s-a răspândit repede în jurul lumii, pe bloguri, mailuri şi mesaje pe reţeaua socială Twitter. Chiar înainte de a fi confirmată, sute de oameni s-au adunat în faţa centrului medical UCLA, unde vedeta pop a fost internată. Fanii i-au adus flori, au vărstat lacrimi, s-au consolat unul pe celălalt şi au fredonat cântece care au definit o generaţie de oameni, scrie ABC news.” (adevărul.ro)

Deoarece actualizarea informațiilor se poate realiza mult mai ușor în mediul online, acesta  a fost și cel asaltat de fanii care își doreau să afle cât mai multe informații despre tragicul eveniment.

“Multe site-uri web s-au blocat sau au funcționat mult mai greu după ce milioane de utilizatori au intrat pe internet să citească despre moartea lui Michael Jackson. Google a dat eroare la căutari despre Michael Jackson, iar pe Twitter, postările despre starul american au atins niveluri record, noteaza BBC și Le Figaro(…)Site-ul TMZ, care a dat primul știrea morții lui Michael Jackson a încetat și el să funcționeze un timp, probleme fiind depistate și la site-uri precum AOL, CBS, CNN, MSNBC and Yahoo.”[4]

În relatările despre moartea megastarului mass media au insistat pe  elemente de spectaculos astfel că în presă au aparut tot mai multe titluri de genul celor care sugerau o moarte suspectă a acestuia: Avocaţii medicului Conrad Murray: Michael Jackson s-a sinucis din cauza datoriilor (mediafax.ro), Medicul lui Michael Jackson, bănuit de crimă (evz.ro) Anchetatorii americani caută dovezi ale crimei în biroul medicului lui Michael Jackson (jurnalul.ro). Înmormântarea lui Michael, amânată (adevărul.ro) Dar nici scenele sau mesajele care sugerează unitatea dintre participanții la eveniment și cei care îl primesc în transmisia televizată sau articolele din presa scrisă nu au fost neglijate:


Madonna "Nu mă mai pot opri din plâns... L-am admirat întotdeauna pe Michael Jackson. Lumea a pierdut unul dintre oamenii săi mari, dar muzica sa va trăi pentru totdeauna", a transmis Madonna într-un comunicat citat de săptămânalul People în ediţia sa online. 
Elizabeth Taylor, prietenă apropiată a starului, este "prea bulversată" pentru a publica un comunicat, a spus purtătorul său de cuvânt al său, citat de People.


Jamie Foxx a aflat despre moartea lui Michael în timp ce acorda un interviu pentru NBC. El şi-a exprimat speranţa că lumea îşi va aminti de Michael Jackson drept un "muzician strălucit" şi nu pentru "numărul de circ" ce devenise viaţa sa personală.


 Arnold Schwarzenegger "Astăzi lumea a pierdut una dintre cele mai influente şi mai emblematice figuri din industria muzicală. Chiar dacă au existat întrebări serioase legate de viaţa sa persoanlă, Michael a fost un mare artist incontestabil, iar popularitatea sa a marcat generaţii şi întreaga lume".


Nici vedetele din România nu au putut rămâne insensibile la acest subiect. În ediția electronică a cotidianului Adevărul sunt prezentate declarațiile controversatului fotbalist Adrian Mutu:


“Atacantul român al formaţiei Fiorentina, Adrian Mutu, a declarat miercuri că era un mare fan al lui Michael Jackson şi este foarte îndurerat după moartea artistului(…)"Eram un mare fan al lui Michael Jackson şi sunt extrem de îndurerat după moartea sa. Am fost marcat de videoclipul piesei Thriller, pentru că este unic", a spus Mutu.” (adevărul.ro)

Totuși internetul a fost cel care în acest caz a produs cea mai strânsă legătură între persoanele interesate de acest subiect, ducând chiar până la facilitarea realizării unor acțiuni în memoria lui Michael Jackson, cum ar fi celebrele flashmob-uri. New York,  Hong Kong, Montreal, Paris sau București au fost numai cateva dintre orașele în care s-au organizat. Flashmob-urile se organizeau în locuri publice, participanții imitând în mod sincron mișcările de dans care l-au făcut celebru pe megastar, pentru o durată scurtă de timp (de obicei câteva minute), după care grupul se răspândea. Flashmob-urile organizate la București au strâns în jurul a 200 de persoane, însă în Mexic au participat un număr de 13 957 persoane care au dansat la unison pe celebra melodie Thriller. Postarea acestor clipuri pe canalul Youtube a dus la realizarea de vizionări record. Doar un singur clip din cele realizate la flashmob-ul de la București a strâns nu mai puțin de 1.543.545 de vizionări, cel de  la Paris a strâns 1.542.798, la Stockholm 9.194.381 ș.a.m.d Numărul impresionant de vizionări ne poate face astfel cunoscută dimensiunea pe care a avut-o acest eveniment în mediul online.


Presa a relatat în continuare cu lux de amânunte isteria care s-a produs în rândul fanilor la auzul morții regelui muzicii pop ajungându-se să se discute chiar de venerarea sa prin înfăptuirea unei biserici:


“Câţiva fani francezi ai lui Michael Jackson doresc să înfiinţeze o biserică, pentru a-l putea venera pe idolul lor, Michael Jackson, mort pe 25 iunie 2009. Asociaţia fanilor din Montargis (Loiret) a depus marţi la tribunal un nou regulament, ca să se poată transforma în asociaţie culturală, relatează site-ul closermag.fr.”(agerpres.ro)

La doi ani de la moartea acestuia mass media continuă să aibă numeroase titluri referitoare la acest subiect:

“Faimoasa jachetă din piele de culoare roşie, pe care Michael Jackson a purtat-o în videoclipul pentru „Thriller”, va fi scoasă la licitaţie de casa Julien’s Auctions, în Beverly Hills, cu ocazia comemorării a 2 ani de la moartea „regelui muzicii pop”. Licitaţia va avea loc în zilele de 25 şi 26 iunie, iar jacheta figurează între alte obiecte ce i-au aparţinut artistului, scoase de asemenea la licitaţie.(…)Jacheta lui Michel are preţul de pornire de 100.000 de dolari, dar se estimează că preţel de achiziţie ar putea ajunge chiar şi la 400.000 de dolari. O parte din banii obţinuţi pe obiectele licitate va merge la organizaţia Shambala Preserve, care i-a găzduit pe tigrii bengalezi Thriller şi Sabu ce i-au aparţinut lui Michael.”(jurnalul.ro)



“O mănuşă desperecheată a regelui muzicii pop Michael Jackson, cu care cântăreţul a apărut în cadrul unuia din turneele sale din anii '80, a fost vândută pentru 330.000 de dolari în cadrul unei licitaţii la Beverly Hills, a relatat duminică AP.”(agerpres.ro)

Seria evenimentelor de comemorare a artistului a fost imediat continuată cu apariția filmului intitulat “This is it” după numele ultimului său turneu. Apariția acestui film a fost în prealabil anunțată, s-au stărnit controverse, iar în cele din urmă imaginea de promovare a filmului a devenit o imagine iconică a megastarului care a fost folosită pentru realizarea a numeroase obiecte vestimentare sau a artefactelor care să aducă aminte de acesta.

Drumul lui Michael Jackson de la un om obișnuit la rege al muzicii, icon al unei generații se aseamănă cu cel al multor staruri americane devenite chiar mit. Din acest punct de vedere putem spune că Michael Jackson este un produs al popular culture care are șanse reale de a se transforma într-un mit. Întocmai ca în cazul lui Elvis Presley sau al lui Marlin Monroe, Michael Jackson a avut o copilărie mai dificilă, s-a remarcat prin talentul său, a devenit cunoscut, apoi controversat fiind fixat în mai multe stereotipii, iar moartea sa neașteptată nu a făcut decât să îi crească brusc popularitatea.

Mediatizarea acestui eveniment a dus la o intensificare a rețelelor de socializare și la o comunicare mai largă. “Prin fiecare act de comunicare ne îmbogățim prin participarea rituală la un (eventual nou) univers cultural, iar mass media, ca distribuitor major al modelelor culturale, ne familiarizează cu nenumărate culturi.[5]








[1] Ipostazele comunicării de masă: Media în era digitală, Joseph R. Dominick, Editura comunicare.ro, București, 2009, p. 48
[2] Ipostazele comunicării de masă: Media în era digitală, Joseph R. Dominick, Editura comunicare.ro, București, 2009, p. 49

[3] Apud Mihai Coman, Mass media, mit si ritual: o perspectiva antropologica, p.60
[4] http://economie.hotnews.ro/stiri-it-5862680-decesul-lui-michael-jackson-adus-blocaje-masive-internet.htm
[5] Coman Mihai, Mass media, mit si ritual: o perspectiva antropologica, Iasi, Editura Polirom, 2003,p. 85

reată între media, societate și fiecare individ în parte a constituit foarte des subiectul de analiză al multor cercetări în domeniu. Printre  cele mai cunoscute abordări se află paradigma efectelor, funcțională și critică-culturală a mass media. Aceasta din urmă examinează concepte precum ideologia, cultura, structura socială și modul în care acestea sunt legate de rolul pe care îl are mass media în societate. Abordarea critică-culturală își are rădăcinile în filosofia marxistă, care evidențiază diferențele de clasă drept cauză a conflictelor dintr-o societate. Începuturile modelului critic-cultural își are originile în analizele cercetătorilor Școlii de la Frankfurt.
 În perioada 1930-1940, Școala de la Frankfurt era formată dintr-un grup de intelectuali, adepți ai ideilor analitice ale lui Karl Marx. Membrii Școlii de la Frankfurt au extins analiza marxistă asupra vieții culturale a societății insistând pe faptul că în viziunea lor așa cum marile companii controlează producția de marfuri, alte companii controlează producerea de bunuri culturale. Însă acest punct de vedere s-a lovit de numeroase critici severe.
Totuși, în anii 1950-1960, abordarea critică-culturală a renăscut în Marea Britanie.”Cercetătorii de la Centrul pentru Studii Culturale Contemporane al Universității Birmingham au observat că membrii clasei muncitoare din Anglia foloseau produsele culturii de masă pentru a-și defini propriile identități, prin felul în care se îmbrăcau, prin muzica pe care o ascultau, prin coafură etc. Publicul nu părea să fie manipulat de mass media, așa cum afirmase Școala de la Frankfurt, ci relația era mult mai complicată. Publicul lua produsele culturii de masă, le redefinea semnificațiile și își crea noi definiții pentru propria imagine.[1]
În anii 1970-1980 abordarea critică-culturală se dezvoltă în Statele Unite ale Americii ca urmare a mișcării feministe din acea perioadă. Pornind de la ideile lui Marx, feministele susțineau că inegalitatea socială este determinată de dominația bărbaților asupra femeilor.
Cu toate acestea nu  toți analiștii critici-culturali au mers pe ideea dominației și a relațiilor de putere. James Carey susținea că „ cercetătorii ar trebui să studieze modul în care comunicarea creează, menține sau modifică o cultură. El afirma că un punct de plecare valoros ar fi să considerăm comunicarea un ritual ”[2]
Conceptul de ritual este folosit în mai multe discipline cu sensuri ușor diferite. De aceea o serie numeroasă de lucrări au fost dedicate definirii acestui concept. De exemplu, după  Rappaport ritualul trebuie să întrunească concomitent mai multe caracteristici: aspect formal(comportament punctual, repetitiv, stereotip) invariație, pre-codare(ordinea actelor este stabilită înainte de îndeplinirea lor) performare și caracter non-instrumental. Sociologul american Eric Rothenbuhler consideră că: “ritual is the voluntary performance of appropriately patterned behavior to symbolically effect or participate in the serious life ” (Rothenbuhler 1998:27).
Ritul reprezintă “o activitate socială stilizată, repetitivă, care, prin folosirea simbolurilor, exprimă şi defineşte relaţiile sociale” (C. Lane, p. 11); “model formalizat al acţiunilor simbolice, cu scopul de a organiza sau controla relaţiile ierarhice dintre diferitele nivele ale unei structuri” (T.S. Turner, transf, p. 62). “orice acţiune sau serii de acţiuni, cu caracter non-instinctiv şi predictibil, care nu pot fi justificate prin explicaţii raţionale bazate pe relaţia mijloace - scopuri” (E. Leach, 1972, p. 521); “o acţiune în conformitate cu usajele colective, a cărei eficacitate este, cel puţin în parte, de ordin extra-empiric” (J.Cazneuve, 1989 XX, p. 64);


 În volumul Mass media, mit și ritual: o perspectivă antropologică, Mihai Coman susține că pentru facilitarea înțelegerii acestui concept este utilă împărțirea manifestărilor rituale în două clase: ritualuri publice (cele plasate la nivel macro-social) și ritualuri  de grup (cele plasate la nivel micro-social). În prima categorie pot intra cercetări referitoare la reflectarea în presă a unor ceremonii publice foarte importante sau la tratarea în regim ceremonial a unor evenimente de anvergură. Cea de-a doua categorie se referă la studiile referitoare la comportamente considerate rituale: obișnuințele de consum, rutinele de producție ș.a.m.d.
Cercetarea modului de reflectare în presă a marilor ceremonii publice a adus la nașterea unui nou concept intitulat media events. Sintagme care fac referire la același concept sunt sintagmele: media rituals, press rituals, media performances, television rituals, media festivals.
Sintagma media events a fost propusă pentru prima dată de Elihu Katz și Daniel Dayan în lucrarea „ Media Events: The Live Broadcasting of History ” apărută în 1992. Ei pornesc de la observația că în mass media extistă doua feluri de știri. Cele referitoare la situații de rutină și cele referitoare la evenimente perturbatoare cu un mare impact social. “ Prin atribuirea statutului de media event unui evenimnet, acesta este scos din sistemul știrilor și plasat într-un registru fictional. Rezultatul  este un text care neutralizează opoziția dintre ficțiune și știri”[3]
Pentru publicul larg transformarea unui eveniment intr-un media event reprezintă totodată și posibilitatea ca acesta să se transforme într-un public activ. Maniera de receptare a știrilor referitoare la un astfel de subiect este diferită de maniera de receptare a celorlalete știri. Oamenii folosesc evenimentul ca pe o oportunitate de socializare de aceea se strâng împreună  și comentează subiectul o perioadă mai îndelungată de timp. Acesta a fost și cazul morții mega-starului american Michael Jackson. În doar câteva momente vestea morții “regelui” a făcut înconjurul lumii, programul emisiunilor televizate a fost dat peste cap, ziarele au editat noi printuri. Moartea suspect și neașteptată, secretomania cu privire la ceremonialul funeral, lipsa testamentului au fost numai câteva din elementele care au constituit titlurile zielei. Se poate spune că în astfel de situații televiziunea își desfășoară activitatea conform unei legi a compensației încercând pe cât posibil să îi ofere publicului din fața micilor ecrane o experiență similară cu cea a participanților direct la eveniment.
Dayan și Katz împart eveminentele-ceremonii în două categorii: evenimente restorative (nunți regale, comemorările, alte ritualuri politice) și evenimentele transformative care propun o schimbare socială radicală și pregătesc publicul pentru a le accepta și sprijini.
Un media event se distinge prin prezentarea faptelor într-un mod diferit în raport cu formele, genurile și formatele de rutină, este editat prin tehnici cumulative, diferite de cele uzuale și este programat în poziții ieșite din comun - în raport cu structura obișnuită a programelor. "Jurnalul național" a făcut o editie specială în noaptea aflării veștii, începând cu ora 02:00. Antena 3 a prezentat și ea știrea în cadrul Observatorului de la ora 1:00.
Pentru ca publicul să se simtă cât mai aproape de miezul evenimentelor televiziunile recurg la o serie de artificii tehnice: mutarea accentului de la dimensiunea verbal a evenimentului la cea vizuală, folosirea unui ton afectiv în prezentarea faptelor și a stărilor participanților, utilizarea mai multor coduri pentru acoperirea și semnificarea faptelor. Schimbarea tonului jurnalistic este una dintre cele mai uzuale tehnici, evenimentul este prezentat în mod ceremonios și subiectiv.
“Michael Jackson a murit. Primul artist de culoare al carui videoclip a fost difuzat la MTV, cel care a primit cele mai multe premii in timpul vietii, cel care a avut cele mai multe melodii pe primul loc in topuri, cel mai bine platit om din lume pentru o reclama, artistul cu cei mai multi spectatori la un concert...”(Qmagazine)
“Ştirea morţii lui Jackson s-a răspândit repede în jurul lumii, pe bloguri, mailuri şi mesaje pe reţeaua socială Twitter. Chiar înainte de a fi confirmată, sute de oameni s-au adunat în faţa centrului medical UCLA, unde vedeta pop a fost internată. Fanii i-au adus flori, au vărstat lacrimi, s-au consolat unul pe celălalt şi au fredonat cântece care au definit o generaţie de oameni, scrie ABC news.” (adevărul.ro)
Deoarece actualizarea informațiilor se poate realiza mult mai ușor în mediul online, acesta  a fost și cel asaltat de fanii care își doreau să afle cât mai multe informații despre tragicul eveniment.
“Multe site-uri web s-au blocat sau au funcționat mult mai greu după ce milioane de utilizatori au intrat pe internet să citească despre moartea lui Michael Jackson. Google a dat eroare la căutari despre Michael Jackson, iar pe Twitter, postările despre starul american au atins niveluri record, noteaza BBC și Le Figaro(…)Site-ul TMZ, care a dat primul știrea morții lui Michael Jackson a încetat și el să funcționeze un timp, probleme fiind depistate și la site-uri precum AOL, CBS, CNN, MSNBC and Yahoo.”[4]

În relatările despre moartea megastarului mass media au insistat pe  elemente de spectaculos astfel că în presă au aparut tot mai multe titluri de genul celor care sugerau o moarte suspectă a acestuia: Avocaţii medicului Conrad Murray: Michael Jackson s-a sinucis din cauza datoriilor (mediafax.ro), Medicul lui Michael Jackson, bănuit de crimă (evz.ro) Anchetatorii americani caută dovezi ale crimei în biroul medicului lui Michael Jackson (jurnalul.ro). Înmormântarea lui Michael, amânată (adevărul.ro) Dar nici scenele sau mesajele care sugerează unitatea dintre participanții la eveniment și cei care îl primesc în transmisia televizată sau articolele din presa scrisă nu au fost neglijate:

Madonna "Nu mă mai pot opri din plâns... L-am admirat întotdeauna pe Michael Jackson. Lumea a pierdut unul dintre oamenii săi mari, dar muzica sa va trăi pentru totdeauna", a transmis Madonna într-un comunicat citat de săptămânalul People în ediţia sa online. 
Elizabeth Taylor, prietenă apropiată a starului, este "prea bulversată" pentru a publica un comunicat, a spus purtătorul său de cuvânt al său, citat de People.

Jamie Foxx a aflat despre moartea lui Michael în timp ce acorda un interviu pentru NBC. El şi-a exprimat speranţa că lumea îşi va aminti de Michael Jackson drept un "muzician strălucit" şi nu pentru "numărul de circ" ce devenise viaţa sa personală.

 Arnold Schwarzenegger "Astăzi lumea a pierdut una dintre cele mai influente şi mai emblematice figuri din industria muzicală. Chiar dacă au existat întrebări serioase legate de viaţa sa persoanlă, Michael a fost un mare artist incontestabil, iar popularitatea sa a marcat generaţii şi întreaga lume".

Nici vedetele din România nu au putut rămâne insensibile la acest subiect. În ediția electronică a cotidianului Adevărul sunt prezentate declarațiile controversatului fotbalist Adrian Mutu:

“Atacantul român al formaţiei Fiorentina, Adrian Mutu, a declarat miercuri că era un mare fan al lui Michael Jackson şi este foarte îndurerat după moartea artistului(…)"Eram un mare fan al lui Michael Jackson şi sunt extrem de îndurerat după moartea sa. Am fost marcat de videoclipul piesei Thriller, pentru că este unic", a spus Mutu.” (adevărul.ro)

Totuși internetul a fost cel care în acest caz a produs cea mai strânsă legătură între persoanele interesate de acest subiect, ducând chiar până la facilitarea realizării unor acțiuni în memoria lui Michael Jackson, cum ar fi celebrele flashmob-uri. New York,  Hong Kong, Montreal, Paris sau București au fost numai cateva dintre orașele în care s-au organizat. Flashmob-urile se organizeau în locuri publice, participanții imitând în mod sincron mișcările de dans care l-au făcut celebru pe megastar, pentru o durată scurtă de timp (de obicei câteva minute), după care grupul se răspândea. Flashmob-urile organizate la București au strâns în jurul a 200 de persoane, însă în Mexic au participat un număr de 13 957 persoane care au dansat la unison pe celebra melodie Thriller. Postarea acestor clipuri pe canalul Youtube a dus la realizarea de vizionări record. Doar un singur clip din cele realizate la flashmob-ul de la București a strâns nu mai puțin de 1.543.545 de vizionări, cel de  la Paris a strâns 1.542.798, la Stockholm 9.194.381 ș.a.m.d Numărul impresionant de vizionări ne poate face astfel cunoscută dimensiunea pe care a avut-o acest eveniment în mediul online.

Presa a relatat în continuare cu lux de amânunte isteria care s-a produs în rândul fanilor la auzul morții regelui muzicii pop ajungându-se să se discute chiar de venerarea sa prin înfăptuirea unei biserici:

“Câţiva fani francezi ai lui Michael Jackson doresc să înfiinţeze o biserică, pentru a-l putea venera pe idolul lor, Michael Jackson, mort pe 25 iunie 2009. Asociaţia fanilor din Montargis (Loiret) a depus marţi la tribunal un nou regulament, ca să se poată transforma în asociaţie culturală, relatează site-ul closermag.fr.”(agerpres.ro)
La doi ani de la moartea acestuia mass media continuă să aibă numeroase titluri referitoare la acest subiect:
“Faimoasa jachetă din piele de culoare roşie, pe care Michael Jackson a purtat-o în videoclipul pentru „Thriller”, va fi scoasă la licitaţie de casa Julien’s Auctions, în Beverly Hills, cu ocazia comemorării a 2 ani de la moartea „regelui muzicii pop”. Licitaţia va avea loc în zilele de 25 şi 26 iunie, iar jacheta figurează între alte obiecte ce i-au aparţinut artistului, scoase de asemenea la licitaţie.(…)Jacheta lui Michel are preţul de pornire de 100.000 de dolari, dar se estimează că preţel de achiziţie ar putea ajunge chiar şi la 400.000 de dolari. O parte din banii obţinuţi pe obiectele licitate va merge la organizaţia Shambala Preserve, care i-a găzduit pe tigrii bengalezi Thriller şi Sabu ce i-au aparţinut lui Michael.”(jurnalul.ro)

“O mănuşă desperecheată a regelui muzicii pop Michael Jackson, cu care cântăreţul a apărut în cadrul unuia din turneele sale din anii '80, a fost vândută pentru 330.000 de dolari în cadrul unei licitaţii la Beverly Hills, a relatat duminică AP.”(agerpres.ro)
Seria evenimentelor de comemorare a artistului a fost imediat continuată cu apariția filmului intitulat “This is it” după numele ultimului său turneu. Apariția acestui film a fost în prealabil anunțată, s-au stărnit controverse, iar în cele din urmă imaginea de promovare a filmului a devenit o imagine iconică a megastarului care a fost folosită pentru realizarea a numeroase obiecte vestimentare sau a artefactelor care să aducă aminte de acesta.
Drumul lui Michael Jackson de la un om obișnuit la rege al muzicii, icon al unei generații se aseamănă cu cel al multor staruri americane devenite chiar mit. Din acest punct de vedere putem spune că Michael Jackson este un produs al popular culture care are șanse reale de a se transforma într-un mit. Întocmai ca în cazul lui Elvis Presley sau al lui Marlin Monroe, Michael Jackson a avut o copilărie mai dificilă, s-a remarcat prin talentul său, a devenit cunoscut, apoi controversat fiind fixat în mai multe stereotipii, iar moartea sa neașteptată nu a făcut decât să îi crească brusc popularitatea.
Mediatizarea acestui eveniment a dus la o intensificare a rețelelor de socializare și la o comunicare mai largă. “Prin fiecare act de comunicare ne îmbogățim prin participarea rituală la un (eventual nou) univers cultural, iar mass media, ca distribuitor major al modelelor culturale, ne familiarizează cu nenumărate culturi.[5]





[1] Ipostazele comunicării de masă: Media în era digitală, Joseph R. Dominick, Editura comunicare.ro, București, 2009, p. 48
[2] Ipostazele comunicării de masă: Media în era digitală, Joseph R. Dominick, Editura comunicare.ro, București, 2009, p. 49

[3] Apud Mihai Coman, Mass media, mit si ritual: o perspectiva antropologica, p.60
[4] http://economie.hotnews.ro/stiri-it-5862680-decesul-lui-michael-jackson-adus-blocaje-masive-internet.htm
[5] Coman Mihai, Mass media, mit si ritual: o perspectiva antropologica, Iasi, Editura Polirom, 2003,p. 85