Cum se face o ştire mișto
“Ca orice lucru din lumea asta, ştirea este este o marfă. Evident, ca să o poţi vinde trebuie să dispui de ea. Să fie proprietatea ta, adică. Pentru asta este nevoie să o fabrici. Șmecheria cu cut&paste nu merge întotdeauna pentru că există tot felul de avocaţi şi de nebuni care îţi pot crea neplăceri. Aşa că e mai bine să îţi fabrici singur totul.
Procesul de fabricaţie al unei ştiri ca lumea nu e deloc simplu. Aparent, materia primă este realitatea. Numai că în cele mai multe dintre cazuri, realitatea este booooooooooooring. Şi sunt şi zile dintr-astea în care altceva nu ţi se serveşte. Nimic. Praf. Problema cea mai nashpa e că tu lucrezi la un cotidian sau la un post de televiziune şi indiferent de ce se întâmplă prin jur trebuie să produci ceva. Şi asta între ore fixe de lucru, că aşa arată procesul de fabricație în locul în care lucrezi. Mai ales vara e rău de tot. Vara nu prea se întâmplă nimic. Ai șefi care au la rândul lor șefi, pe capul tău stă o ditamai piramida care măsoară audiențe și distribuie publicitate ca să ai tu de unde să-ți iei leafa, și dacă stai bine să te gândești, numai că nu prea ai nici timp nici chef să faci asta, stăpânii tăi reali sunt cei care mișună ca termitele prin supermarket mânați de voința de a cumpăra ce-au văzut și citit ei pe ecranul tău sau într-ul colț al foii pe care scrii tu sau dacă ești mai șmecher și scrii în ceva mai de nișă stăpânii tăi sunt consiile de administrație ale firmelor care cumpără și în funcție de ce spui tu pe-acolo, numai că eu nu am să scriu în postul de azi nimic despre soarta ta de privilegiat ci despre cea a colegului tău care își dă duhul căutând subiecte pentru mass-market, scotocind prin fluxurile agențiilor de presă, așteptând cu sufletul la gură să pice ceva cât de cât transformabil într-un livrabil pentru madam Ionescu. Dacă nu pică e greu de tot, dacă nu pică până într-o oră înainte de ședința de sumar e tare rău, scotocești prin folderele cu idei pentru zile de-astea seci, cu subiecte mai mult sau mai puțin statistice, suni pe la colegi, când sună și ei la plesneală e praf clar, te mai uiți o dată prin folderele alea și realizezi că săptămâna asta numai pe-acolo ți-ai făcut de lucru, sigur, se cam termină și provizionul de subiecte pentru zile negre, șeful se uită pe sub ochelari din borcanul de șef plantat în dreapta halei în care birourile stau aliniate frumos ca strungurile, îți aduci aminte de anii copilăriei când vroiai să te faci mecanic de locomotivă, gândul ăsta dispare brusc, treci de la un flux la altul, știi bine că e inutil, dacă apărea ceva gras scriau toate agențiile, televiziunile de știri bat și ele apa în piuă cu povești de folder de zile de-astea fără subiecte, madam Ionescu nu e nici ea foarte fericită, în ultima săptămână a tocit butoanele telecomenzii doar-doar o avea despre ce să mai schimbe o vorbă cu tanti Angela de la 3. Madam Ionescu vrea știri despre lucruri îngrozitor de periculoase care se întâmplă sub nasul ei și nimeni dintre cei mari nu mișcă un deget să o apere sau știri cu oameni obișnuți care innebunesc brusc și ies din cotidian făcând lucruri groaznice sau despre felul în care unii șmecheri care țin hățurile lumii conspiră împotriva borcanelor ei de murături de pe balcon, vrea chestii concrete pe care să le înțeleagă și să creadă în veridicitatea lor, de unde naiba să găsești așa ceva pe praful ăsta?
În partea dreaptă a halei, acolo unde sunt borcanele cu șefi îl vezi pe unul că se luminează la față și bănuiești că iar a dat pe Google și a găsit ceva scris despre vreo nenorocire din vreun loc îndepărtat, acum trei săptămâni așa te-ai făcut de un subiect de trei zile care ți-a stricat tot weekend-ul, da’ măcar ai avut despre ce să spui ceva, a ieșit chiar un val care a cuprins toată mass-media, cu talk-show-uri, cu articole mișto de tot, așa te-ai convins că madam Ionescu e universală, delocalizarea asta îți aduce oarece liniște în suflet, măcar ai cum să-ți iei leafa întreagă, poate chiar o primă cum a fost acum două luni, oricum chestia cu drepturile de autor e la mișto, ca să nu-ți pună tot venitul pe cartea de muncă, CAS-ul cică e foarte mare chiar dacă impozitul a scăzut, ai un BUZZ cât toate zilee pe mess, e de bine, urmează link-ul. Fuck! Iar e în engleză! Nu prea ți-a plăcut să stai să tocești la școală, ai vrut toată viața action și acum stai priponit în fața unui ecran, când nu erai în presă totul părea magic, palpitant și uite cum e în realitate, aste e… hai să vedem cu e link-ul ăla. Citești, te luminezi, e o chestie cu radiațiile de la sateliții GPS care scurmă prin celulele oamenilor și uite că unul scrie că o să devenim mutanți, e o chestie cu frecvențele care nu știu ce fac în ADN. Sună bine, de radiații au auzit toți în vara asta când a fost chestia cu scara pe care murea lumea de la antenele GSM, de ADN sigur au auzit toți, nu ți-e nimic clar în ce scrie acolo dar sigur e de o știre, poate chiar de câteva zile, înjuri scurt, se apropie weekend-ul, e weekend-ul tău liber și vroiai și tu să te cari din București, de-aia plătești de te îndoi la leasing-ul mașinii, noroc că ăștia dau mai mult pe cartea de muncă, ok, e limpede că e subiect, la treabă.
Planul e același. Google, români care ar putea ști ceva despre asta, politicieni no matter care, important e să fie cât de cât prezenți în mass-media să știe lumea de ei, câteva interviuri pe stradă, iese de-un front, poate chiar de un serial, faci repede o listă, pui mâna pe telefon și hai, vocea se adaptează în funcție de cum e ăla pe care îl suni, în general merge vocea gravă, serioasă, asortată cu subiectul, devii brusc misogin, în căcatul ăsta de lume dominată de bărbați era mai mișto să fii femeie, toate colegele tale se descurcă mai ușor decât tine, cum naiba de au femeile astea ușurința de a scoate declarații de la toți, de-aia te oftică rău, asta e, merge și dacă bagi bașii, sigur, cu tine o să stea mai puțin de vorbă, dar dacă simt oarece siguranță și o ușoară undă de las’ că știm noi că ai ceva de ascuns le dezlegi și tu limba.
Ok, a trecut o oră, ai materie primă, o să anunți la sumar că avem exclusivitate pe subiect, numai de nu s-o apuca vreun idiot din ăștia cu care ai vorbit să se ceară la vreo televiziune, știi că după ce ai vorbit cu ei și-a pus staff-ul să caute informații despre subiect, nu e greu, e pe Google, deseară cel puțin unul o să șteargă ecranul pe dinăuntru că ăștia se pricep la toate. Asta cu exclusivitatea e oricum treaba șefilor tăi, tu ai treaba ta, titlul îl pui la sfârșit, pozele le-ai luat de pe unde ai putut că luna trecută ți-a atras șeful atenția că ai folosit cam multe poze de pe site-urile pe bani, te concentrezi pe ce spune cel mai credibil dintre cei cu care ai vorbit, întâmplător omul zice că știrea nu e știre, că e tâmpenie, boul naibii… Ai totuși nevoie de ceva spus de el, scotocești prin înregistrare, uite, asta e o chestie mișto, când ai reușit să-l enervezi a cincea oară cu întrebarea aia care nu dă greși “sunteți absolut sigur că nu modifică ADN-ul” și omul a zis că de unde să știe el așa ceva că e inginer de comunicații, dar uite că nu există nici un studiu serios care să demonstreze așa ceva și nici un biolog n-a afirmat o cretinitate ca asta. Când l-ai întrebat ce măsuri are de gând să ia și ți-a spus că nu e tâmpit să ia măsuri pentru lucruri care nu există l-ai prins rău de tot, e vocea lui acolo, nu are cum să spună că n-a zis așa ceva, e perfect, care va să zică omul ignoră pericolul, ba chiar îl sfidează și mai spune pe deasupra că biologii sunt cretini, sună bine, mai e și politician pe deasupra, o fi băgat în vreo șmecherie de-asta cu GPS, uite ce zic colegii lui că sunt preocupați, îngrijorați într-un înalt grad, una a zis că ea va milita de acum înainte pentru interzicerea sateliților de GPS, că e și ea mamă și vrea ca nepoții ei să nu fie mutanți, ce tâmpită!, e perfect, pe-asta o scoatem personaj pozitiv, pe bou îl scoatem iresponsabil, ba nu, ia să vedem cum iese cu “plătit de producătorii de sateliți”. Sau mai bine, “cunoscutul politician importator de sisteme GPS” sau mai bine “nu se dau în lături de la nimic – pentru averilor lor devenim o lume de mutanți” că nu poate zice nimic la un titlu ca ăsta, e suficient de vag, nu îl atac direct, merge. Numai de s-ar stinge până în weekend. Bruneta aia nouă de la sport cu țâțele sculate mereu a zis că să mergem la munte în weekend. Ar fi super!
Ca orice lucru din lumea asta, știrea este o marfă. Dacă o fabrici bine, mâine madam Ionescu va năvăli în supermarchet să caute detergentul cel nou care catifelează în timp ce scoate petele de orice și parfumează tot ce mișcă la un preț imbatabil. Pentru că lumea trebuie să fie curată, catifelată și să miroasă frumos la un preț imbatabil. De-aia.”
sursa:http://varujan.rol.ro
