vineri, 25 noiembrie 2011

Sistemul electoral

In ultima perioada reforma sistemului electoral a devenit o buna tema de dezbatere media. Subiecte precum organizarea alegerilor intr-un singur tur, comasarea alegerilor, reducerea numarului de parlamentari, renuntarea la parlamentul bicameral in favoarea celui unicameral, reforma administrative-teritoriala s.a sunt din ce in ce mai frecvente. De aceea pentru o mai buna intelegere a acestor teme consider ca este necesara o definire exacta a scrutinului electoral si o scurta prezentare a celor mai importante sisteme electorale din ziua de azi.
            Parte a sistemului electoral, scrutinul, este o modalitate prin care alegatorii desemneaza autoritatile reprezentative. El poate fi de mai multe tipuri:majoritar uninominal, majoritar de lista, proportional sau mixt.
            Scrutinul majoritar uninominal este modalitatea prin care este ales candidatul care a obtinut cele mai multe voturi. Alegerile se organizeaza pentru un singur loc, iar alegatorii trebuie sa voteze un singur candidat. Acest tip de scrutiny este folosit pentru alegerea Camerei Comunelor a Marii Britanii si presupune circumscriptii egale ca locuitori.
Scrutinul majoritar de lista (plurinominal) presupune ca alegarotii sa voteze o lista de candidate propusa de un anumit partid, iar cei aflati pe lista castigatoare vor lua toate mandatele pentru care s-au organizat alegeri. Este evident ca in acest caz partidul joaca rolul cel mai important si nu fiecare individ (personalitate) in parte.
Deosebit de importanta este si organizarea alegerilor intr-un singur tur de scrutin sau in doua. Scrutinul cu un singur tur este folosit in Marea Britanie, iar in Romania s-a adoptat anul acesta si pentru alegerea primarilor. El presupune atribuirea imediata a mandatului candidatului care a obtinut majoritatea legala.
Sistemul majoritar cu doua tururi de scrutin este specific francez. Daca nici un candidat nu a reusit sa obtina majoritatea absoluta din primul tur, atunci se mai organizeaza un tur in care candidatul ales este cel care obtine o majoritate relative sau simpla. Al doilea tur poate fi inchis, cand sunt admisi doar primii doi clasati sau deschis pentru mai multi candidate trecuti de primul tur.

Avantajele scrutinului majoritar

Simplitatea, posibilitatea unei mai bune cunoasteri a candidatilor de catre electorat, mai ales in cazul scrutinului uninominal, diminuarea influentei unui grup restrans (partid/conducerea partidului)  asupra desemnarii unui individ care trebuie sa reprezinte interesele unei majoritati (electorat). Alte avantaje mai sunt: crearea unei majoritati parlamentare si reducerea fragmentarii politice, la doua partide relevante.

Dezavantajele scrutinului majoritar

Pentru ca intotdeauna exista si un revers al medaliei, dupa parearea mea cel mai grav de pana acum este acela ca prin votul uninominal s-au ales intr-adevar personalitati, dar din cele mai diverse, care de multe ori nu au nicio legatura cu politica, nu isi cunosc responsabilitatile, stiu cel mult sa faca raiting la televizor. In cazul alegerii candidatilor dintr-un singur tur de scrutin, cu exceptia avantajelor de tipul simplitatii, al economiei de timp si de resure, nu vad decat dezavantaje. Consider ca dezavantajeaza partidele mici sau nou infiintate care nu mai au cum sa se afime. Reprezentativitatea condidatului ales este si ea pusa la indoiala. Daca un candidat este desemnat castigator cu doar 30% restul de 70% din electorat nu este reprezentat. Dar daca se organizeaza doua tururi, acestia se pot reorienta catre candidatul cel mai apropiat de optiunile lor.
Scrutinul proportional presupune atribuirea fiecarui partid, mare sau mic, sau fiecarei aliante, a unui numar de mandate proportional cu forta sa. Acesta se desfasoara pe baza unor liste propuse de partide si presupune existent unor praguri electorale. Scrutinul proportional functioneaza dupa diferite sisteme sau metode de repartizare a mandatelor ceea ce poate duce la dezavantaje precum necesitatea efectuarii mai multor calculi si la posibilitatea intampinarii unor contestatii. Totusi exista si avantaje importante precum echitatea, caracterul programmatic si existent pragurilor electorale.
O ultima categorie a scrutinelor electorale este scrutinul electoral mixt. Sistemele electorale mixte rezulta din combinarea sistemului majoritar cu reprezentare proportional, potrivit unor tehnici nu prea numeroase ca numar. In Germania se foloseste pentru alegerea Bundestagului varianta scrutinului mixt echilibrat sau scrutinul buletinului dublu, conform caruia printr-un bulletin se desemneaza un deputat prin scrutiny majoritar uninominal cu un singur tur, iar cu celalalt se pronunta pentru un partid (o lista de candiadati) prin reprezentare proportional in cadrul unui land.







Bibliografie:
Iancu, Gheorghe, Glavan, Gheorghe, “Sistemul electoral”, Bucuresti, Editura AllBeck, 2005

marți, 22 noiembrie 2011

Despre imagine


Cuvantul imagine este definit in Dictionarul explicativ al limbii romane ca: 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri. 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață, a unui tablou din natură etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. ♦ Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).
Totusi conceptual de imagine este si o parte a conceptului de identitate. Sa luam ca exemplu identitatea personala. Identitatea personala (engl. Self-identity, self-concept, personal identity) este totalul percetiilor si cunostintelor despre sine ale unei persoane. Parti importante ale identitatii personale sunt imaginea de sine, respectul de sine si constiinta de sine.
“Imaginea de sine este imaginea mentala pe care un individ o are despre sine in legatura cu trasaturile lui obiective (inaltime, greutate, sex, culoarea parului,timbrul vocii, coeficient de inteligenta, capacitate de gestionare a emotiei etc. sau cu imaginea pe care si-a format-o despre sine prin interactiune sociala (un foarte bun sportive, cel mai rapid alergator, om cu simtul umorului, impulsive etc.) si in urma internalizarii unor caracteristici facute de cei cu care  a interactionat (un foarte bun orator, o persoana cu un scris foarte frumos, o persoana de incredere, o persoana de obicei putin luata in seama de colegi etc.)”[1]
In politica, de exemplu, stilul discursiv al emiţătorului îl ajută pe acesta să îşi creeze o anumită imagine în faţa auditoriului. Raoul G. Prardet  identificã patru mituri fundamentale în lucrarea sa Mituri şi mitologii politice, de care poate dispune orice discurs politic. Existã o mare capacitate mobilizatoare a mitului, nãscut dintr-o realitate politicã fracturalã: produs al realitãţii sociale şi producãtor de realitate socialã.[2] Mitul Salvatorului este unul dintre principalele mituri de care politicienii incearca sa isi lege imaginea. Actorul politic nu uită să se înfăţişeze pe sine ca singura soluţie pentru eradicarea unei plăgi a societăţii, jucând astfel rolul salvatorului. R. Gitardet  R.G. Schwarzenberg afirmã cã în cazul acesta "simplitatea nu mai este doar deliberatã, ea devine ostentativã". Mulţimile sunt astfel motivate, obligate chiar sã se identifice cu el.
In concluzie, imaginea pe care o are o persoana despre sine sau imaginea pe care ceilalti o au despre respectiva persoana este o componenta primordiala in formarea identitatii personale si pentru obtinerea autoritatii si puterii pe care un individ si-o doreste.




Bibliografie:
  • Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
  • Vasilescu, Andra, Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Prin labirintul culturilor, Iaşi, Editura Polirom, 2007



[1] Serbanescu, Andra, “Cum gandesc si cum vorbesc ceilalti. Prin labirintul culturilor” Iasi, Editura Polirom, 2007, p. 162
[2] Apud Ruxandra Rascanu, Psihologie şi comunicare,http://ebooks.unibuc.ro/psihologie/rascanu/7.htm