Comportamentul votantului

George Gallup este primul care sustine necesitatea chestionarii directe a publicului si posibilitatea studierii pe grupuri representative. In anul 1932 revista “The Literary Digest” a prezis cu o eroare mai mica de 1% rezultatul alegerilor din 1932 ceea ce a facut ca atentia publica sa fie atrasa catre sondajele de opinie. In Romania se poate vorbi despre cercetari electorale doar dupa anii 1990. Prin aceste cercetari nu se urmareste doar estimarea castigatorilor de la alegeri ci si aflarea caracteristicilor principale ale alegatorilor, a comportamentului si tipologiei acestora.

Factorii cei mai adesea luati in considerare in analiza comportamentului votantilor sunt:

-declasarea sociala: nu exista o legatura directa intre categoriile socio-profesionale si comportamentul lor la vot

-predispozitia catre schimbarea atasamentului politic: electoratul este dispus sa devina sustinatorul oricarui partid fara sa fie un sustinator consistent

-efectul de val electoral: intre preferintele nationale si cele locale pot exista contradictii semnificative de aceea este importanta urmarirea tendintelor dominante

-electoratul volatil: exista o predispozitie a electoratului de a se concentra pe obtinerea solutiilor pentru rezolvarea problemelor imediate in defavoarea unor programe sau a unei viziuni politice de timp mai indelungat.

R.K.Merton distinge cinci tipologii fundamentale ale comportamentului votantilor:

-tipul inovator reformist este tipul omportamental care “isi doreste o modificare a valorilor sociale dominante, chiar daca acestea implica modificari ale normelor, si este caracterizat de o intensitate ridicata a atitudinilor politice, dublata de o stabilitate a acestora in timp. Acest electorat reprezinta categoria de alegatori capabili sa adopte comportamente contradictorii, in sensul sustinerii unor actori politici aflati pe pozitii relative opuse.”[1]

-tipul revolutionarului extremist, se refera la electoratul care isi doreste o schimbare dramatica a societatii politice prin orice mijloc, fiind caracterizat printr-o intensitate foarte puternica a optiunilor politice.

-tipul traditionalist conservator este cel  care accepta cu greu schimarile de orice fel, cel pentru care schimbarea reprezinta o solutie incerta fata de stabilitatea data de continuitatea ordinii socio-politice deja existente. Acest tip comportamental formeaza nucleul dur al sustinerii de care se bucura un anumit actor politic, fiind caracterizat printr-o actiune politica constanta.

-tipul flegmatic sau sceptic este tipul comportamental care genereaza asa-zisul electorat volatil, actionand conform celebrei “spirale a tacerii” dupa principiul votului asociat cu votul majoritatii. Desi mimeaza o anumita detasare fata de societatea politica, incercand sa abia un comportament neutru este predispus intim pentru o schimbare a valorilor dar isi inhiba aceasta dorinta in favoarea actionarii conform optiunilor politice majoritare.

-tipul dezertorului, sau al dezavantajului politic, produce asa-numitul absenteism la vot, este tipul de comportament care nu are afinitati si procupari politice sau care alege in mod deliberat sa nu si le exprime prin vot. Motivul cel mai des invocat de cei care au un astfel de comportament este cel al dezamagirii fata de intreaga clasa politica, sau al lipsei unei optiuni politice care sa ii satisfaca, megand excluderea politicului in toate dimensiunile lui.

---

[1] Teodorescu, Bogdan, Cea mai buna dintre lumile posibile, Bucuresti, Editura comunicare.ro, 2005,p.121