De-a lungul vremii, ideologiei i s-au dat o multitudine de acceptiuni. In mod frecvent, termenul de doctrina politica este utilizat pentru a defini ideologia asa cum se reflecta ea în programele partidelor politice, context în care sensul esential este acela de ansamblu de idei, optiuni valorice, aspiratii, idealuri, articulate pe baza unor principii unificatoare, implicând si caile, masurile prin care acestea pot fi transpuse în realitate.
Multi cercetatori au fost si sunt inca tentati sa defineasca intr-un sens restrans, cu conotatii peiorative notiunea de ideologie, dandu-i sensul de "cunoastere falsa", "iluzii" sau de "falsa constiinta". Se pare ca aceasta abordare isi are originile in spusele lui Napoleon care dupa ce a obtinut puterea a imputat celor preocupati de ideologie faptul ca vor sa reformeze lumea prin tot felul de idei care nu au un fond pragmatic nu se pot concretiza in practica.
Eugen Stratiu[2] face o scurta trecere in revista ceea ce a insemnat acest termen de-a lungul vremii prin prisma mai multor personalitati:
- Destut de Tracy: studiu obiectiv al originii ideilor;
- Karl Marx: ideea care contribuie la camuflarea contradicţiilor sociale ; non- ştiinţă; falsă conştiinţă (altăuri de Engels ) ; iluzii;
- Engels: ceva superficial, neempiric;
- Antonio Gramsci: discurs cu tenta idealista, în general apartinând intelectualilor menit să ascundă desuetudinea lor ; conştiintă colectivă de clasa conectată;
- Luis Althusser : ideologia defineşte gândurile oamenilor, în societate apărând ca şi ,, aparatul ideologic de stat”: biserici, şcoli şi sindicate ; prin intermediul ideologiei omul îşi traieşte relaţia cu realitatea;
Ideologia difera de teorie sau doctrina dar sunt termeni care nu se exclud. De exemplu, o serie de teorii s-au transformat în ideologii, de-a lungul timpurilor, cazul cel mai elocvent fiind cel al liberalismului, mai cu seama al celui clasic. Totusi teoria presupune o demonstratie care sa se sprijina pe date concrete, adica o abordare obiectiva, in timp ce ideologia este o abordare din perspectiva unei anumite optiuni. La randul sau, doctrina se diferentiaza de ideologie printr-un specific mai restrans, vorbim de obicei de doctrina politica in timp ce ideologia nu este doar politica. Cuvântul doctrina deriva din latinescul "doctrina", care înseamna "învatatura". Doctrinele politice, caracterizând un sistem închegat de conceptii si principii prin care se exprima o anumita orientare, un anumit curent de gândire politica, au un caracter istoric si exprima, apara si promoveaza interesele si aspiratiile anumitor categorii si grupuri sociale.[3]
Forta pe care o poate capata o ideologie a captat-o Sartori in definitia pe care o da acestui termen: ,, un sistem de idei şi idealuri transformate în credinţe”[4]. Ceea ce inseamna ca desi o ideologie poate porni de la niste simple idei, aceste idei capata puterea necesara pentru a se transforma in credinte, in acest fel ele nu mai necesita o demonstratie ca in cazul teoriilor. Sartori evidentiaza faptul că aceste idei care compun ideologia devin obiect de cult si nu de reflecţie. Ele nu mai sunt puse la indoiala de cei care imbratiseaza o anumita ideologie, ci sunt crezute ca atare.
[1] Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
[2] Străuţiu, Eugen, Ideologii si partide politice, Sibiu, Editura Universităţii Lucian Blaga, 2007, pag 6
[3] M. Borta, Istoria ideilor si doctrinelor politice, Editura "V. Pârvan", Bacau, 2002, p. 7
[4] Sartori, Giovanni, Teoria democratiei reinterpretata, Editura Polirom 1999, pag 448
Buna, daca mai ai blogul activ imi poti da un mail pe dismas@ibeats.ro ? Am tot incercat sa dau de tine dar nu reusesc.
RăspundețiȘtergere