Un moment crucial in viata acestuia este intalnirea sa cu Fidel Castro dupa care decide sa se alature Miscarii revolutionare inceputa de Castro. La Aroyo del Infierno, Che Guevara ucide pentru prima oara in viata un om si scrie :”Asteptam lupta ca pe o eliberare. Sunt momente cand chiar celor mai tari le tremura genunchii.”[1] Asa incepe sa se contureze imaginea revolutionarului Che Guevara. Radio Bemba, vocea muntilor, devine un instrument a celor mai fierbinti stiri despre miscarea de gherila. Pentru taranii din Sierra Maestra Che Guevarra este un individ deosebit, care iese repede din anonimat datorita accentului sau diferit, a culorii pielii si prin faptul ca este medic.
Miscarea de eliberare este certificata pe plan international, cand reporterul american Herbert L. Mathews de la New York Times se alatura revolutionarilor si publica mai apoi o serie de articole insotite de o fotografie a sa, alturi de Fidel Castro, pentru a stopa zvonurile conforma carora Fidel ar fi murit si miscarea de eliberare ar fi fost stopata. “Organizat si metodic, Che Guevaraa creeaza organul de propaganda al Miscarii, Cubano Libre, apoi lanseaza Radio Rebelde prin care se face auzita Vocea Revolutiei.”[2] Pe 21 iulie 1957, luptatorii miscarii M26-7 isi prezinta condoleantele pentru fratele lui Frank Pais, in momentul in care Che urmeaza sa semneze scrisoarea de condoleante cu gradul sau “Fidel rosteste, pe cel mai banal ton, cuvintele: Fii commandant![3] “ Celia Sanchez, o figura importanta a Revolutiei, este rugata de Fidel Castro sa ii imaneze lui Che Guevara o micuta stea aurita, steau Jose Marti. Acesta o va atasa beretei sale si va face parte din imaginea sa emblematica.
Anthony Easthope, in cartea sa What a Man’s Gotta Do : The masculine myth in Popular Culture[4] sustine ca exista patru momente in reprezentarea masculine a razboiului in cultura populara: infrangerea, lupta, victoria si camaraderia. Toate aceste momente sunt traite de Che Guevara si il ridica pe acesta la statutul de erou. Lupta sa este continua continua, deoarece se considera un cetatean al lumii si alege sa mearga cu miscarea revolutionara nu doar in Cuba unde reuseste sa obtina victoria ci si in alte state printre care si Bolivia, stat in care isi gaseste infrangerea si sfarsitul. Camaraderia este unul dintre punctele forte ale comandantului. Fiind un fin psiholog intelege ca printr-o miscare izolata in munti nu va reusi sa infaptuiasca o revolutie si ca trebuie sa formeze un grup unit si puternic care sa dea exemplu si celorlate miscari revolutionare ale momentului pentru a le putea coordona si pe acestea. In baza de gherila pe care o infiinteaza, accepta si femei, considerand ca acestea au un rol deosebit pentru succesul Revolutiei, incurajeaza viata de cuplu, dar este interzis libertinajul.
Sunt foarte putini cei care au trait un razboi in realitate, fapt pentru care razboiul este cunoscut majoritatii dintre noi prin intermediul culturii populare, a legendelor, a stirilor de senzatie si a reprezentarilor de fictiune, invaluite de cele mai multe ori in patriotism. Astfel ca separarea mitului de realitate este foarte greu de infaptuit.
Din momentul conturarii personalitatii lui Che Guevara ca a unui erou de razboi, ca a unui revolutionar, acesta a pornit pe drumul catre mit. Astazi se vorbeste frecvent despre Che Guevara ca mit sau ca pop icon. Pe langa statutul castigat in timpul vietii, cel mai importat lucru care a fixat imaginea acestuia in posteritate este potretizarea facuta de Jim Fitzpatrick bazata pe o fotografie de Aberto Korda, intitulata “Guerrillero Heroico.”
Putem spune ca acestia au jucat rolul unor agenti de mediatizare ai revolutionarului, deoarece imaginea sa stilizata a devenit usor de reprodus si a facut usor inconjurul lumii . Cand ne referim la mitul lui Che Guevara ne referim la un mit construit de jos in sus, de la statutul de erou revolutionar popular la statutul de emblema, de pop icon, iar nivelul la care acesta a ajuns voi incerca sa il prezint in cele ce urmeaza prin referire la unele trasaturi ale Popular Culture.
Intertextualitatea
Intertextualitatea in forma sa primara reprezinta un raport de ecou intre produse primare, un raport de referinta intre produse care circula fie pe acelasi canal, fie pe canale diferite. In volumul “Understanding Popular Culture” John Fiske afirma: “Popular culture can be stadied only intertextually, for it exists only in this intertextual circulation. The interrelationships between primary and secondary text cross all boundaries between them; equally, those between tertiary and others texts cross the bondaries between text and life.” Aceasta trecere a granitei dintre text si viata reala este o importanta coordonata a culturii populare. Oamenii reactioneaza mai bine, inteleg mai bine un fenomen in momentul in care pot face asocierea acestuia cu un fapt deja cunoscut lor.
Nu este pur intamplator, faptul ca, in America Latina, o zona puternic catolicizata, imaginea lui Che Guevara ucis a fost imediat asociata cu imaginea christica. Nu putini au fost cei care au asociat imaginea eroului in bustul gol strapuns de gloante cu episodul biblic al Coborarii de pe Cruce.
Mai mult, diferite legende cu un erou neinfricat care lupta pentru infaptuirea dreptatii sociale circula pe tot cuprinsul mapamondului ceea ce a dus la o raspandire rapida a imaginii revolutionarului. In plus, dupa moartea sa numerosi poeti au omagiat personalitatea acestuia, printer care: Derek Walcott, Robert Lowell, Pablo Neruda, Nicolás Guillén, Miguel Barnet, Yevgeny Yevtushenko, Julio Cortázar, Juan Gelman, Gilberto Gil, René Depestre. Asocierea lui Che Guevara, luptatorul idealist, cu cea a celebrului Don Quihote, a fost si ea imediat facuta:
Noble was his spirit,
To Bolivia he went to die;
Ernesto was his name,
The world called him “Che”.
Valiant and rash
Valiant and rash
With Rocinante he set out;
For his appointment with death
He did forever flout . . .
(“Ode to Ernesto ‘Che’ Guevara”, Ernesto Con, 1996, tr. Georgina Jiménez)[5]
(“Ode to Ernesto ‘Che’ Guevara”, Ernesto Con, 1996, tr. Georgina Jiménez)[5]
Tot in volumul “Understanding Popular Culture” Fiske puncteaza un lucru deosebit de important:” the veneration of the author-artist is a necessary correlative of the veneration of the text. In popular culture the object of veneration is less the text or artist and more the performer,(…) popular culture is marked by repetition and seriality, which, among other effects, enable it to fit easily whit the routines of every day life.” Practicile interpretative ale oamenilor produc noi sensuri care prin repetitii ajung sa fie fixate in rutina vietii.
Paradigme mitice si stereotipia
In Popular Culture exista doua tipuri de mituri. Miturile de patrimoniu ale caror surse se regasesc fervent in mitologia crestina, mitologia greco-roamna si in cea medievala. Un alt tip de mit sunt miturile de productie proprie. În lucrarea intitulată Aspecte ale Mitului, Mircea Eliade sustine ca mitul ,,costituie istoria faptelor fiinţelor supranaturale”; si istoria mitică este considerată ,,ca fiind absolut adevărată (pentru că se referă la nişte realităţi) şi sacră (operă a fiinţelor supranaturale).”[6] Deducem astfel ca pentru Mircea Eliade mitul este o povestire care apartine lumii sacrului si este interesant de observat ca un alt punct de vederea asupra mitului care ii apartine autorului Roland Barth, asa cum este el formulat in cartea “Mitologii”.
Citind textele adunate in acest volum intelegem ca un mit ne relateaza o serie de evenimente care sunt luate din istoria umana si care poate fi repetat in timp. Un mit nu este neaparat o poveste, acesta se poate fixa chiar si intr-o singura imagine de larga circulatie care este investita cu character exemplar. Pe drumul catre mit un produs media trebuie sa treaca prin mai multe trepte de evolutie. Una dintre acestea este in mod obligatoriu stereotipia. De-a lungul timpului Che Guevara a fost fixat in mai multe stereotipii. Pentru unii este un erou revolutionary (“Guerrillero Heroico”), un comandant neinfricat (“ El Comandante”), un idealist, omul care este gata sa moara pentru cauza sa, in timp ce pentru altii este un criminal.
Nu s-ar fi vorbit astazi despre Che Guevara ca pop icon daca nu ar fi existat agentii de mediatizare care au facut ca figura acestuia sa fie recunoscuta pretutindeni si usor de reprodus intr-o multitudine de scopuri. Che Guevara a fost fotografiat purtand bereta cu stea in 5 martie 1960 la Havana de catre fotograful Alberto Korda care si-a intitulat poza “Guerrillerro Heroico”. Aceasta imagine a folosit ca sursa de inspiratie pentru artistul Jim Fitzpatrick, care nu a ascuns faptul ca celebra sa portretizare a fost gandita in asa fel incat sa fie usor de reprodus: “I deliberately designed it to breed like rabbits,”(…)”T The way they killed him, there was to be no memorial, no place of pilgrimage, nothing. I was determined that the image should receive the broadest possible circulation,”[7] Aceasta este imaginea in care a fost investit modelul. Astazi aproape toata lumea il place pe Che Guevara fara sa stie cine a fost el cu adevarat. Stereotipiile in care a fost incadrat alaturi de popularizarea excesiva de care a avut parte fac ca numele sau sa insemne aproape orice pentru oricine.
Generatii intregi de tineri rebeli s-au identificat cu figura acestuia. Apar o serie de artefacte: de la tricouri, berete, portofele, bandane, pana la ceasuri si steaguri. Industria cinematografica isi aduce si ea aportul la popularizarea figurii revolutionarului. La numai un an de la moartea acestuia, in 1968 apare primul film intitulat “El Che Guevara” dintre numeroase alte filme care il vor evoca. In muzica apar numeroase ode inchinate revolutionarului precum celebrul cantec compus de Carlos Puebla “Hasta siempre, Comandante”(1965).Acest cantec s-a bucurat de numeroase reeditari printre care si unele facute de artisti celebri ca Buena Vista Social Club si Nathalie Cardone[8]. Noile forme de comunicare au permis multiplicarea rapida a bunurilor culturale. Apar carti, filme, CD-uri/DVD-uri care se vand in milioane de copii.
Pentru oamenii de publicitate acesta este un semn ca asocierea produsului lor cu imaginea lui Che Guevara va duce la cresterea vanzarilor. Converse, Leica, Financial Times si multe alte companii au folosit imaginea lui Che Guevara in spoturi sau slobanuri publicitare. Un exemplu in acest sens este si compania Renault care pentru promovarea Daciei Logan MCV a lansat un spot publicitar in Germania in care apar personaje precum Fidel Castro, Karl Marx si Che Guevara.[9] Figura revolutioanrului nu a ocolit nici macar lumea modei. O data cu imprimarea portretului sau pe obiectele de imbracaminte s-a starnit o isterie a purtarii acestora, mai ales a T-shirt-urilor Che. Numeroase vedete internationale cum ar fi: Carlos Santana, Johnny Depp, Jay-Z inclusive printul Harry al Marii Britaniei, au fost vazute purtand un astfel de tricou. Altii au mers chiar si mai departe “imprimandu-si” imaginea luptatorului de gherila direct pe piele, ca in este cazul celebrului fotbalist Diego Armando Maradona sau al pugilistului Mike Tyson.
Bucurandu-se de un asemenea success nu ne mai poate mira faptul ca pe urmele lui Che Guevara s-a cristalizat un adevarat turism cultural. Exista numeroase statui, muzee in memoria acestuia, chiar si tururi Che Guevara in tari precum Bolivia sau Cuba care permit turistilor sa calce pe urmele revolutionarului.
Pentru multi insa Che Guevara ramane un model. Numerosi oameni politici precum Fidel Castro, Hugo Chavez, Evo Morales, Stjepan Mesic si-au declarat in mod public solidaritatea cu eroul miscarii de gherila. Liderul revolutionar din Burkina Faso, Thomas Sankara s-a autointitulat “Che al Africii”.
In timp ce altii au ales sa ii imite imaginea, asa cum este cazul Madonnei pentru albumul American Life[10] sau a presedintelui american Barack Obama prin posterul “Hope” despre care jurnalista Laura Barton de la The Guardian afirma: “Over the past few months it has acquired the kind of instant recognition of Jim Fitzpatrick's Che Guevara poster, and is surely set to grace T-shirts, coffee mugs and the walls of student bedrooms in the years to come.” [11]
Hedonismul
Personalitatea lui Che Guevara a avut un deosebit impact mai ales in randul tinerilor, generatii de-a randul, asa ca simple obiecte personalizate cu imaginea revolutionarului nu au fost de ajuns pentru a potoli milioanele de fani din intraga lume. Apar numeroase filme despre viata acestuia, piese de teatru, inclusive jocuri video.
Exista o serie de pub-uri, restaurante sau cluburi care ii poarta numele sau fac referire la acesta. Un exemplu in acest sens este si clubul bucurestean El Grande Comandante.Conceptul brandului “El Comandante” este clar formulat:” ... pentru ca sunt tanar, rebel si foarte hotarat ... pentru ca lupt ca tu sa fii liber ... pentru ca stiu ca o noapte este totul sau nimic ... si nu mi-e frica ... pentru ca ideile mele te arunca in aer ... si nu ti-e frica ... pentru ca esti tanar, rebel si foarte hotarat ... pentru ca esti liber.”[12]
O data cu popularizarea social media din ultimii ani, imaginea lui Che Guevara a patruns si in interirul uneia dintre cele mai imortante retele de socializare de la momentul actual, Facebook. La o simpla cautare pe Facebook gasim zeci de pagini dedicate acestuia cu mii de persoane la fiecare pagina care au apasat butonul “Like”. “De ce ne place Che Guevara?” este o intrebare la care fiecare dintre noi poate sa dea un raspuns diferit, sau poate sa spuna ca nu i place deloc. Chiar si la mai bine de patru zeci de ani de la moartea sa, Che Guevara ramane o personalitate controversata, dar in mod cert Popular Culture a facut din el un produs care s-a bucurat de un real succes.
Bibliografie:
1. Jean Cormier în colab. cu Jacques Lapeyre, Che Guevara: el Comandante ; trad. de Livia Iacob, Bucuresti, Editura Univers, 2007
3. John Fiske, Understanding popular culture, London, New York, Routledge, 1991
4. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, trad, de Paul G. Dinopol, Bucuresti, Univers, 1978
5. Roland Barth, Mitologii, trad.Maria Carpov, Iasi, Institutul European, 1997
[1] Jean Cormier în colab. cu Jacques Lapeyre, Che Guevara: el Comandante ; trad. de Livia Iacob, Bucuresti, Editura Univers, 2007
[2] Jean Cormier în colab. cu Jacques Lapeyre, Che Guevara: el Comandante ; trad. de Livia Iacob, Bucuresti, Editura Univers, 2007, p. 49
[3] Jean Cormier în colab. cu Jacques Lapeyre, Che Guevara: el Comandante ; trad. de Livia Iacob, Bucuresti, Editura Univers, 2007,p. 45
[4] Apud Peter Dahlgren si Colin Sparks ;Jurnalismul si cultura populara trad. de Ruxandra Dragan , Iasi, Polirom, 2004
[5] http://www.meppublishers.com/online/crb/past_issues/index.php?pid=3000&id=cb15-1-24&print=1
[6] Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului, ed. Univers, Bucureşti, 1987
[7] http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/7028598.stm
[8] Albumul acesteia s-a vandut in peste 80.000 de copii numai in Franta
[9] http://www.youtube.com/watch?v=oOb1M14NYUU
[10] http://www.madonna.com/discography/index/album/albumId/9/
[11] http://www.guardian.co.uk/artanddesign/2008/nov/10/barackobama-usa
[12] http://www.elgrandecomandante.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu